Vă mai amintiţi de Doom?
Normal că da. Strife a fost ultimul joc făcut cu motorul grafic Doom3D, dar faţă de alte FPS-uri, acest joc nu trebuie să fie catalogat după aspect. Jocul a fost făcut în 1996 de Velocity şi combină acţiunea cu o poveste măreaţă şi rată mare de joc.
Într-un viitor îndepărtat, o organizaţie cu numele de “The Order” a preluat controlul total asupra lumii. Boli, foamete, război şi alte dezastre au urmat după această organizaţie, iar un grup de rebeli s-a format pentru a lupta împotriva conducătorilor asupritori. Aici e partea unde apari tu.
Citat din manual:
„Eşti un mercenar călător, condus în micuţul oraş Tarnhill de zvonuri care vorbesc de un conflict dintre The Order, o dictatură religioasă bine echipată, şi The Front, o mişcare de rezistenţă zdrenţăroasă. În căutarea grupării The Front decizi să faci un scurt popas undeva unde credeai că eşti mai în siguranţă. Acoliţii de la The Order au prins câteva persoane mai suspecte. Da, tu eşti unul dintre ei. Ce nu se aşteptau, totuşi, este cuţitul tău ţinut ascuns pentru situaţii ca aceasta...”
Ce m-a surprins la acest joc în particular este povestea. Faţă de alte shootere, acesta oferă o poveste întunecată şi adâncă. Dar povestea nu este singurul lucru bun din joc! Dezvoltarea caracterului, libertatea şi interacţiunea cu NPC-uri face acest joc unic. Mai bine zis, Strife este un RPG cu pistoale. Vei putea în timpul jocului să îţi sporeşti stamina şi statutul de acurateţe. Per total o idee minunată, care dovedeşte că FPS-urile nu sunt numai lupte fără sens. Strife te învaţă să foloseşti Stealth (Furişare), Subterfuge (Subterfugiu) şi nu a omorî direct. Vei controla şi povestea jocului vorbind cu NPC-uri. Ei îţi vor da informaţii, arme, obiecte, misiuni, secrete şi multe altele. Poţi alege diferite răspunsuri la cererile lor, care duc la un rezultat diferit.
Totuşi, acest ultim lucru poate fi foarte frustrant câteodată. Spui o frază greşită şi poţi fi omorât (în unele scene). Asta nu ar fi aşa rău dacă nu era pentru un singur savegame. Dacă salvezi după ce ai făcut o prostie (ai omorât un personaj important, eşti într-un loc fără întoarcere), va trebui să începi jocul de la început.
Strife e o idee foarte bună care împinge limitele motorului grafic de Doom3D, dar fără abilitatea de a folosi mai multe salvări. Merită 4 puncte după mine. I-aş fi dat şi 5 dacă nu era pentru singura salvare. Strică jocul – nu e ceva mai rău decât să joci zile întregi, numai ca să realizezi că ai omorât în prima zi singurul om care avea o parolă necesară.