Download Double Dragon II - The Revenge

Noi deja găzduiam părţile I şi III ale seriei, şi m-am gândit că ar fi bine să o avem şi pe aceasta, a doua parte.

În primul rând permiteţi-mi să vă spun că jocul include un mod cu 2 jucători (chiar dacă are o metodă stranie de activare). Dacă vreţi să vă jucaţi în doi trebuie să alegeţi joystick-ul ca dispozitiv de control. În acest caz un jucător se va juca pe partea stângă a tastaturei, celălalt pe partea dreaptă cu tastele numerice. Tastele respective sunt Q,W,E,A,D,Z, X,C pentru mişcare şi S sau Space pentru atac în cazul primului; şi (butoanele de joystick, ştiu că sună ca un oximoron) 7,8,9,4,6,1,2,3 pentru mişcare şi Enter sau 5 pentru atac în cazul celui de-al doilea jucător. De ce e anume aşa nu am nici o idee, dar astfel merge jocul.

Mişcările pe care le poţi executa sunt destul de obişnuite (să loveşti cu cotul, să sari etc). Trebuie să-i loveşti pe toţi care mişcă până la moarte, în afară de partenerul tău în caz că jucaţi în doi. Şi da – puteţi să vă răniţi unul pe celălalt.

Grafica a fost realizată destul de bine; aş putea spune chiar că este foarte bună pentru anul 1989, dar sunetul (puţinul pe care-l poţi auzi) e pur şi simplu oribil. Jocul însuşi este foarte greu. E foarte dificil de ucis pe cei răi – însă din fericire, poţi obţine câteva arme (favorita mea este lopata) care te vor ajuta pe drum. Pe de altă parte adversarii tăi se vor aduna în jurul tău, şi o dată ce eşti lovit vei scăpa arma jos. Aceasta complică lucrurile, şi nevoia de un partener devine evidentă (deci du-te şi caută un prieten care să te ajute).

În privinţa subiectului...păi, este foarte slab. Trebuie să răzbuni o fată care a fost ucisă, de aici vineşi subtitlul The Revenge (Răzbunarea).

Fiecare jucător are 3 vieţi şi dacă unul moare, celălalt pur şi simplu continuă singur. Şi deci în baza spiritului de echipă ar trebuie să consideri opţiunea de a fi ucis pentru a-i permite partenerului tău să conserveze destulă energie şi să termine jocul (dar probabil tu vei vrea să fii tipul pentru care se va sacrifica celălalt „fraier”).

Privind în ansamblu jocul nu merită mai mult de 3 din 5. Grafica e plăcută, dar sunetul nu este. Gameplay-ul este repetitiv, însă jocul este întradevăr o provocare. Te poţi juca împreună cu un prieten (ceea ce-i întotdeauna un plus în viziunea mea). Şi ultima, dacă n-ar fi fost acest joc, ei nu ar fi făcut Double Dragon III (după părerea mea cel mai bun din serie).

Part of the Double Dragon Series