UMS II: Nations at war este urmaşul lui Railbird’s UMS (Ultimate Military Simulator) făcut în 1988. Voi spune asta de la început: daţi o şansă jocului UMS II doar dacă v-a plăcut prima parte. Nu au adăugat aproape nimic în partea a doua, dar haideţi să ne concentrăm pe ceea ce o să găsim în acest joc.
Pentru început, gameplay-ul a rămas acelaşi - faza de comandă pentru mişcarea unităţilor şi faza de bătălie pentru executarea comenzilor. Interfaţa este mai rea decât cea predecesorului său în opinia mea. Nu există programe care să editeze armata/harta/scenariul aşa că posibilitatea de a face schimbări la ecuaţia scenariului de bătălie nu mai există.
UMS II nu mai este un simulator de luptă cum era predecesorul său. Este mai mult un simulator de campanie, unde poţi să lupţi împotriva a mai mulţi inamici pe o hartă mare. Acestea includ nave, posturi diplomatice, pătrate speciale (oraşe, porturi, etc), centre de producţie şi recrutare. Acestea dau jocului nişte aspecte de management. Puteţi să alegeţi dacă vreţi să construiţi fortificaţii , faceţi un port, recrutaţi mai multe trupe sau investiţi puncte de producţie şi recrutare. Există şi posibilitatea unei victorii diplomatice, aşa că dacă cheltuiţi prea multe puncte de producţie pe construirea unităţilor, veţi fi învinşi. AI-ul a fost îmbunătăţit în acest joc şi puteţi acum configura cum vor ataca şi se vor apăra soldaţii.
Noile unităţi din UMS sunt vapoarele. Totuşi nimic prea creativ despre ele; sunt ca şi celelalte unităţi, dar pot călători pe mare. Ele sunt şi linii de aprovizionare, dar deoarece nu pot să zic nimic bun despre această inovaţie, nu voi zice nimic. Sunetele? Nu, mulţumesc. Cât despre grafică, culorile sunt o îmbunătăţire bine primită. Tranziţia de la alb şi negru la 16 culori în mod EGA este adevărata îmbunătăţire a UMS-ului.