Ce trebuia Starcon 1 să fie şi ceva în plus...
Când Starcon 2 a ieşit, îmi amintesc că am sărit repede în modul „melee”, căci acesta era modul meu favorit în Starcon 1. Acest lucru a durat puţin timp, până când am fost destul de brav (sau plictisit?) ca să încerc modul „full game”. Mamă, ce surprins am fost! Jocul întreg e aşa de mare şi de interesant încât nu m-am putut opri din jucat.
Totul a început în galaxia Sol (galaxia noastră), unde Ur-Quan a preluat controlul Pământului. Tu eşti liber să faci ce vrei şi să te duci unde vrei. Poţi să te duci să întâlneşti diferite rase, sau oameni în staţii spaţiale, şi să îi ajuţi cu diverse lucruri cum ar fi minerale şi altele. Universul este imens şi sunt multe rase unice ce trebuiesc descoperite. Trebuie să fii atent când îi întâlneşti, pentru că fiecare specie trebuie abordată diferit. De asemenea, pentru a face pace cu anumite rase trebuie să îndeplineşti diferite misiuni pentru a le câştiga încrederea.
Desigur, asta merge numai cu rase potenţiale prietene. Cei neprietenoşi te vor ataca de la prima întâlnire şi atunci jocul se schimbă în familiarul mod „melee”. Asta poate fi destul de periculos pentru că începi cu o singură navă şi trebuie să faci rost de mai multe pe parcursul jocului. Harta detaliată a universului, combinată cu aventura, strategia şi acţiunea fac din Star Control 2 unul din cele mai diverse jocuri din lume, şi unul din cele mai captivante şi distractive.
Cred că e unul dintre cele mai bune jocuri făcute vreodată şi nu trebuie ratat. Jocul poate fi câteodată temperamental în DosBox, dar dacă îl începi folosind „sc2 /g:bios” nu vei avea nici o problemă.