Download SimTower - The Vertical Empire

Mi-aduc aminte ziua în care am primit jocul acesta, căci a fost "cadou" la un loc cu SimCity 2000. Desigur, am aruncat o privire la SimTower şi m-am pus dup-aia să joc SimCity. După vreo două săptămâni de SimCity fără succese prea mari, m-am pus în sfârşit pe SimTower, aşteptându-mă să găsesc ideea de simulator (“Sim”) dusă la extrem, aşa că am rămas surprins de faptul că jocul e captivant şi distractiv.

În fine, destul cu amintirile! Scopul jocului este să construieşti un bloc-turn de 100 de etaje, cu birouri, apartamente de locuit, magazine, restaurante, hotel, cinema şi sală de festivităţi. Turnul tău va avea nevoie şi de centre medicale, pază bine-organizată, parcări adecvate şi unităţi de reciclare funcţionale. Scopul final este să construieşti o catedrală la vârf şi să câştigi astfel jocul.

La începutul jocului ai doar opţiunea de a construi cafenele, apartamente şi birouri. Aş face recomandarea să începi cu birourile, pentru că acestea aduc un venit săptămânal din chirie, iar ocupanţii nu vor fi la fel de mofturoşi ca locatarii apartamentelor. Dacă te decizi totuşi să faci apartamente, fă-le departe de birouri pentru că locatarilor n-o să le convină zgomotul făcut de oamenii care vin şi pleacă. Odată ajuns la nivelul de două stele, hotelul e calea spre a avansa. Dacă de la birouri ai un venit săptămânal, de la camerele de hotel ai venit din închiriere în fiecare noapte, deci banii vin mai rapid.

Ţine minte că fiecare om din clădirea ta este un individ unic, cu sentimente şi trăiri. Dacă pui 1200 de oameni să folosească un singur lift, o să-i stresezi. Din fericire, dacă ai bani, poţi pune până la 8 cabine de lift într-un singur puţ (mie-mi sună periculos), ca să mai reduci nivelul de stres.

În week-end-uri, cei care lucrează la birouri nu vor fi la muncă, dar magazinele, cafenelele, restaurantele, etc. vor fi deschise, deci pune-le aproape de parter - eventual sub pământ, imediat sub parter. În felul acesta nu va trebui să pui omul să urce 80 de etaje (şi să aştepte tot atâţia ani după lift) ca să bea o ceaşcă de ceai.

Există şi de asemenea un număr de "evenimente" întâmplătoare care pot avea loc, unele bune, altele nu la fel de bune. Poţi să te trezeşti cu o bombă pusă de terorişti, deci asigură-te că ai birouri de pază destule şi corect amplasate ca să găseşti la timp bomba. Un astfel de birou are o acoperire optimă de 5 etaje, dar va merge bine şi la 15. Dup-aia va trebui să mai faci altele. Partea mai plină a paharului este că uneori vei găsi comori ascunse construind sub pământ. Dacă nu, poţi aştepta liniştit o vizită înainte de vreme de la Moş Crăciun.

Interfaţa este relativ standard, făcută din ferestre. Nimic fenomenal, dar îşi face treaba bine. Grafica e făcută să fie mai mult funcţională decât estetică, dar de fapt, îndeplineşte binişor ambele condiţii. Sunetele sunt ok, dar probabil că mulţi le veţi opri după nu foarte mult timp.

Deşi jocul e bun în sine, există câteva lucruri care îl trag în jos. E relativ uşor să obţii categoria "3 stele", deşi durează niţel, dar cea de 4 e foarte greu de obţinut şi devine plictisitor, făcându-te probabil să te laşi păgubaş destul de rapid. Când vei ajunge la al 3-lea lobby, la etajul 60, vei afla că e aproape imposibil să faci un lift care să ajungă acolo, pentru că au o limită de 59 de etaje. Jocul are şi două viteze. Pe "rapid" e ridicol de rapid. Scoate această opţiune, trecând pe "încet" şi te vei trezi că jocul se mişcă incredibil de încet. Singura soluţie e să construieşti pe viteza "încet" şi să-l pui apoi pe rapid, când vrei să laşi lucrurile să meargă de la sine.

Sunt destule chestii distractive în jocul acesta pe care încă nu le-am descoperit, îndeosebi mici detalii, care îl fac şi mai "savurabil". Nu e un joc de care nu o să te dezlipeşti, dar e frumos, iar dacă-l ţii pe hard o să te poţi întoarce cu plăcere la el când te vei fi plictisit de altceva.