Din perspectiva cuiva care nu a mai jucat acest joc înainte, Quarantine II: Road Warrior necesită trecerea unui anumit număr de minute după care poate fi distractiv. Controlul este greu, grafica este întunecată şi tinde să sară în faţa ta din întuneric, lucru care face nivele de curse destul de dificile. Dar ceea ce Quarantine II: Road Warrior chiar oferă este de-ajunsă violenţă şi sex subliminal pentru a încuraja gamer-ul obişnuit să persiste. Sângele, cursele şi ocazionala luptă pentru dominaţie. Ce altceva ar mai putea cere un băiat complet sănătos, puţin deprimat şi cu vârsta între 16 şi 25 de ani?
Premiza din spatele acestui joc este destul de simplă. Eşti un şofer de taxi care în primul joc Quarantine nu a reuşit să scape din închisoarea unui oraş pe care el a numit-o „casă”, iar acum încearcă să facă acest lucru din nou. Este ca şi cum Death Race 2000, Escape from New York, Running Man şi Duke Nukem s-au amestecat şi au devenit un singur joc. A-l numi original este prea mult, dar asta nu înseamnă că nu este amuzant. Fiecare arenă în care intri are pietoni care simt inexplicabil că este dreptul lor să treacă prin zone interzise. Unii vor avea pistoale şi te vor ataca, dar toţi vor pierde împotriva ţepilor retractabili de pe caroseria ta.
Acesta nu este Crazy Taxi. Pietonii nu sunt potenţiale surse de venit. Astfel, vei putea îndeplini misiuni mergând către un punct specific unde acestea te aşteaptă. Pietonii îţi vor explica ce trebuie să faci în continuare, iar tu o vei face într-o anumită limită de timp. În fiecare misiune ţi se dau arme diferite. Nu trebuie să te gândeşti la îmbunătăţiri sau reparări. Doar îndeplineşte obiectivul şi treci mai departe. Există peste 100 de nivele, aşa că pune-te la treabă!
Acest joc tinde să îmi blocheze calculatorul în XP orice aş face. Aparent îi place doar Win95, dar în cazul meu a trebuit să folosesc DOSBox şi să măresc numărul de cicluri.