Într-un fel nu cunosc pe cineva care să nu îl iubească pe acest mic omuleţ mustăcios cu acel costum caraghios şi cu o şepcuţă. A fost întotdeauna o parte din vieţile noastre, fie că eram maniaci ai jocurilor sau doar jucători de ocazie.
Una din primele sale aventuri multiplayer a fost aceasta, Super Mario Brothers. Îl are şi pe fratele lui Mario, Luigi, la fel de adorabil. Împreună, ei trebuie să învingă maleficele ţestoase şi să ajungă la ultimul stadiu. Sună plictisitor? Asta am crezut şi eu, dar de fapt e un joc foarte interesant şi definitiv un clasic.
Modul de joc este simplu şi distractiv. După cum am pomenit mai devreme ţestoasele trebuie distruse. Nu poţi sări peste ele, aşa că va trebui să faci dedesubt. Cum, nu îţi voi spune – descurcă-te singur! Alt lucru important este butonul „POW”. Doar apasă-l. Vei vedea ce se întâmplă!
Grafica acestui joc este simplă şi oarecum colorată, aşa cum te-ai aştepta de la un joc vechi compatibil cu VGA. Are doar 16 culori, dar tot are o atmosferă drăguţă. De exemplu gândeşte-te la Commander Keen. Dacă nu ai nevoie de un set complet de 256 culori, atunci acesta este jocul tău.
Controlul nu poate fi mai simplu, şi aici e unde primeşte un punct: Poţi să ajustezi cum vrei tu butoanele pentru Stânga, Dreapta şi Săritură, pentru fiecare jucător individual. Şi controlul nu este singurul lucru pe care îl poţi ajusta.
Sunetul e destul de complicat pentru un joc cu PC Speaker, dar totuşi, reuşeşte să producă sunete acaparante când sari, te loveşti de o ţestoasă, sau ce o fi. Asta e, totuşi, fără muzică în tot jocul, aşa că poate fi plictisitor după o vreme.
În concluzie, pot recomanda acest joc pentru oricine nu e plictisit de 16 culori şi sunete de PC Speaker. E un clasic şi merită încercat. Aş spune chiar că trebuie să îl joci măcar o dată în viaţă, ori vei rata un minunat joc de modă veche.
4 puncte din partea mea!