Download Alone in the Dark

Alone in the Dark este un joc foarte lugubru şi înspăimântător. Povestea şi tema sa se bazează pe lucrări ale lui H.P. Lovecraft. Să fiu sincer, nu l-am terminat niciodată, pentru că obişnuia să mă sperie de moarte. Pur şi simplu nu aveam tăria necesară pentru a-l termina. Pare amuzant acum, dar încercaţi să vă încuiaţi într-o cameră întunecată, să daţi volumul tare şi veţi vedea despre ce vorbesc.

Introducerea creează atmosfera perfectă şi evoluează consistent de-a lungul jocului. Povestea are loc într-o casă bântuită. Un anume Jeremy Hartwood a murit acolo (posibil prin sinucidere), şi va fi sarcina voastră să investigaţi ce s-a întâmplat cu adevărat. Veţi putea alege între două personaje pe care le puteţi controla de-a lungul jocului: Emily Hartwood, care este nepoata lui Jeremy, sau Edward Carnby, un detectiv particular. Firul epic nu va depinde de alegerea personajului, iar trăsăturile lor sunt echivalente aşa că nu prea contează pe cine alegeţi.

Vă veţi porni aventura în pod, pentru că aveţi motive să credeţi că un indiciu important a fost ascuns acolo, într-un pian vechi. Acest joc combină atât elemente din jocurile adventure cât şi unele din jocurile de sală. În clipa în care începeţi, monştri se vor trezi prin toată casa şi vor începe să vină după voi. Depinzând de setarea de dificultate, vor fi mai mulţi sau mai puţini într-un moment dat, dar un număr infinit în orice caz. Asta înseamnă că va trebui să vă jucaţi repede. Nu vă veţi putea permite să vă opriţi şi să vă gândiţi la ce urmează să faceţi. La început, nu veţi avea decât braţe şi picioare pentru lupte, dar, pe măsură ce progresaţi, veţi găsi şi puşti sau săbii cu care să vă bateţi. În timp ce vă apăraţi de monştri, veţi fi nevoiţi să duceţi la bun sfârşit şi sarcina voastră originală - rezolvarea misterului crimei.

Puteţi probabil ghici că acest joc are o acţiune nesfârşită atât pentru degetele voastre cât şi pentru creier. Dar nu se termină cu o poveste şi un gameplay excelent. Acesta este de asemenea unul din primele jocuri care oferă grafică tridimensională ce rulează fluid chiar şi pe procesoare x386. Aceasta a fost posibila prin combinarea unor superbe decoruri statice cu personaje poligonale nu atât de superbe. E un compromis ce trebuia făcut, dar rezultatul general iţi lua ochii în 1992, când a fost publicat jocul. Trebuie să recunoaşteţi că doar uitându-vă la screenshot-uri, aţi spune că acestui joc îi era necesar cel puţin un 486 rapid. Aş vrea să termin review-ul aici, dar nu se termină nici cu un motor grafic genial! Sunetele jocului sunt perfecte pentru a crea dispoziţia necesară şi probabil vă vor face pielea de găină din când în când! Destul spus! Dacă nu sunteţi convinşi până acum, nu veţi fi niciodată! O notă de 5, bineînţeles, şi o recomandare clară.